Am adunat câteva kilograme de fire de
tricotat, care de care mai moi si mai colorate. Stau ghemele înghesuite în
pungi, dorindu-şi să le vină rândul, ca nişte jucării în magazin, în aşteptarea copiilor. Uneori scot pungile din dulap şi îmi împrospătez amintirile, combinând două, poate chiar trei culori. Am şi o pungă cu accesorii :
pomponei, floricele, pănglicuţe şi alte chestii mici, numai bune de împopoţonat.
Problema
mea este că nu ştiu cui i-ar trebui căciulile mele, pentru că nu mai vreau să-mi terorizez prietenii şi cunoscuţii cu întrebarea : »Nu vrei să-ţi tricotez o căciulă ? » Nu nimeresc
întotdeauna gusturile şi nu reuşesc să nimeresc nici mărimea de fiecare dată. Ăsta este şi motivul pentru care postez
poze pe Facebook cu fiecare căciulă în parte.
Tricotatul
îmi este de folos, pentru că-mi limpezeşte
mintea şi-mi linişteşte
sufletul. Singura mea problemă este că
n-am habar să tricotez la comandă.
Sunt o cuşmăreasă
rebelă, combinând culorile şi
firele după o inspiraţie de moment.
Acestea
fiind spuse, trebuie să găsesc
o cale de a scăpa de pufoşeniile
terminate, botezate şi ambalate în pungi verzi.
În dimineaţa asta m-am hotărât :
o să le abandonez prin Cluj, în locuri circulate, sperând că
le va “adopta” cineva care are nevoie de ele. Sunt aproape sigură
că nu vor sfârşi aruncate la gunoi. Ar fi
ca şi cum cineva ar arunca un pui de căţel
la tomberon, ori lucruri din astea se întâmplă destul de rar.
Qşmele
vor fi însoţite de un mesaj către găsitori.
La text încă nu m-am gândit, dar mai am
timp suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu