Dreptul de a fi prost

 

”Amice, ești idiot!” este o replică minunată, care mi se tot învârtea în creier pe măsură ce citeam replicile unora la comentariul meu . Nenea Iancu este Duncan Macleodul neamului românesc. Nu va muri niciodată.

Am citit un titlu pe unul dintre multele site-uri obscure de știri de pe Facebook. M-a intrigat formularea titlului: ” O bătrână din Bacău, cu multiple afecțiuni, a murit în aceeași zi în care s-a vaccinat antiCOVID-19. Oficial: Informațiile sugerează o suprapunere de evenimente fără legătură de cauzalitate cu vaccinarea”.  Bătrâna avea 73 de ani.

Mi-am făcut un crez din a nu mă încontra pe Facebook sau oriunde altundeva pe tema vaccinării. Eu m-am decis să mă vaccinez și gata. Restul, fiecare cu treaba lui. Nu-s medic, am în casă un viitor medic, care a avut curiozitatea să citească multe materiale și să compileze multe chestii în creierul ăla al ei mai deștept decât toți oamenii pe care-i cunosc, ajungând să mă convingă că n-o să pățesc nimic dacă mi se face injecția. I-a convins și pe bunicii ei și pe Gabi, pe restul oamenilor lăsându-i în plata propriilor convingeri.

Revin la titlul de mai sus. Mă deranjează de foarte mulți ani folosirea cuvintelor ”bătrân/ bătrână/ bătrânețe” în cadrul știrilor. Am să vă spun și de ce: bătrânețea a ajuns să fie văzută ca o povară iar bătrânii ca o categorie socială inutilă.

 

I-am întrebat așadar pe jurnaliști,  în comentariul meu, de la ce vârstă începând pot fi oamenii descriși ca fiind bătrâni. Bineînțeles că nu jurnaliștii s-au grăbit să-mi răspundă      ( pe cel care a scris știruca asta  îl cheamă, de exemplu, D.D. și poate că i-o fi rușine să nu afle  mămica și tăticul lui că scrie prostii pe site-uri sau în ziare on-line) ci oameni de toate felurile.

Dom’le , am crezut că dacă încerc să păstrez un ton moderat al dialogului scris, n-o să am parte de surprize nasoale, dar n-a fost așa. Unii mi-au scris că bătrânețea începe la 60 de ani, alții că la vârsta pensionării, alții că de la 80 de ani încolo, alții că niciodată.

Cei mai tari în clanță erau cei care mă acuzau de exces de political correctness. Adică, cocoană, de ce te iei de titulatura nobilă de ”bătrân”, că cine n-are bătrâni, să-și cumpere       ( eu n-aș fi vândut-o niciodată pe Oma mea, nici măcare lui Raymond Reddington- à propos, dacă nu ați văzut încă The Blacklist pe Netflix, începeți să vă uitați chiar de astăzi, dar să fiți siguri că nu aveți de ieșit din casă câteva zile, că aveți destulă mâncare , cafea, țigări și hârtie igienică) și că etimologia cuvântului este latină, că nu-i rușine să fii bătrân și că mori dracu’  fiindcă te iei de bătrâni.

Unii o dădeau în sarcasme de-ale de șmecheri care știu cum stă treaba cu cratimele și atunci au aere de membri ai Academiei Române. Adică îmi dădeau trimiteri la Dex, linkuri către Wikipedia, alea.... adică mai pune și tu mâna și citește toanto despre bătrânețe.

Alții au fost chiar de gașcă, au recunoscut și ei cât de nasol este să citească sau să asculte știri despre bătrâni cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani.

S-au adunat peste 60 de comentarii la întrebarea mea. Un noname, un troll din categoria ”mare e grădina Domnului!” mi-a scris chiar că am să mor anul ăsta. Habar nu am dacă a fost o dorință a trollului sau o constatare, dar pentru orice eventualitate i-am dat un report pentru hărțuire. Până și răbdarea mea are o limită și limita este acolo unde trollii din viața mea hotărăsc cât mai trăiesc.

Faza mișto este că niciunul nu mi-a scris în clar că sunt proastă. De obicei, în cadrul dialogurilor dintre românii de pe Facebook replica ”ești prost/ ești proastă” apare la vreo cinci schimburi de replici după ”bună ziua!”. Din două una : ori le era milă de mine fiindcă mă chinuiam atât de tare să folosesc cuvinte și expresii neutre, frumoase chiar ( nu uit niciodată carnețelul de expresii frumoase de prin clasa a II-a,  în care ”nori efemeri” a fost prima expresie notată cu stiloul chinezesc tremurând pe foaia împărțită în două de o linie roșie) ori s-au luat cu alte replici și au uitat pur și simplu să-mi scrie că-s o proastă.

Ziua mea s-a încheiat pe la miezul nopții, când am încheiat experimentul social început dimineață și... mi-am șters comentariul. Odată cu el au dispărut și restul comentariilor. Vă spun sincer că mă așteptam să primesc mesaje cu înjurături pe Messenger. Nu am primit. Aleluia!

Făcând o paralelă între dreptul jurnaliștilor și al oamenilor care nu-s jurnaliști de a-i numi ”bătrâni” pe unii oameni care ar prefera să rămână femei și bărbați chiar și după ce-și pierd dinții din gură, părul le albește și poștașul le aduce pensia și dreptul de a se numi unii pe alții proști, deduc că termenul de ”analfabeți funcțional” este absolut inutil. Decât analfabeți funcțional, mai bine proști, că măcar știm ce înseamnă.

Eu am rămas proastă găsind fotografia de sub titlu. Habar nu am din ce manual de matematică este, habar nu am care este rezolvarea problemei, știu doar că elevi ( sau părinți?) din România trebuie să rezolve așa ceva. Da, da, știu că e foarte trendy acum chestiunea cu gândirea critică, dar eu zic că înainte de asta ar fi mai bine să o servim p’aia cu gândirea pur și simplu.

Am găsit cercetarea ACEASTA pe internet. Se referă la percepția persoanelor tinere și adulte despre bătrânețe și persoanele vârstnice. Citiți-o și aflați de ce-mi place să folosesc cuvântul ”seniori” în loc de ”bătrâni”. Nu mai este valabilă expresia cu cumpăratul de bătrâni în țara noastră, ci aceea cu ”bătrânețe, haine grele”, așa să știți și atâta timp cât egoismul ne va patrona gândirea și acțiunile, vom rămâne cu suflete bolnave și cu seniori îmbrăcați în negru, târâindu-și sacoșele goale printre rafturile magazinelor.

Închei cu gândul la Oma mea, care spunea ”pulpi de găină” și ” prăjitură cu prunii”, fiindcă vorbea mai degrabă germana decât româna, dar care articula clar și răspicat, ori de câte ori era nevoie ”Dă-l dracului de prost!”. Păcat că nu a prins și Facebook-ul Oma mea...

2021

 

Am intrat în noul an cu speranță. Adevăratul meu motiv de fericire este acela că, după foarte mulți ani, am petrecut noaptea de Revelion în formulă completă, împreună cu Gabi și cu Amalia. Noi am luat foarte în serios restricțiile și nu ne-am abătut de la reguli. Am stat noi cu noi și cu cățeii noștri. Nu am pus cele cuvenite pe masă pentru colindători, nu ne-am întâlnit cu nimeni, nici chiar cu părinții, nu am fost rebeli, nu am fost corona-sceptici, nu am ieșit din rând doar pentru că e mișto așa, în speranța că mulți alții din jurul nostru pricep că ăsta-i drumul de urmat pentru a scăpa naibii de virusul ăsta care   ne-a arestat viețile.

Nu ascund faptul că-mi este tot mai dificil să trăiesc diferit de cum trăiam până la pandemie. Am mare nevoie de copiii mei, de activitățile mele, de programul meu zilnic, de rutinele liniștitoare și, uneori, obositoare. Am nevoie de zarvă, de vocile mici și vesele, de culorile jucăriilor, de foșnetul hârtiilor și de zdrăngănitul lingurilor în farfuriile de inox. Îmi lipsește mirosul de mobilier proaspăt dezinfectat, de supă de cartofi , de șorțulețe spălate și limpezite cu balsam, mi-e dor de parfumurile mele și de gablonțurile mele, de blugi și de bluzele bumbăcoase, de șlapii albi care mă așteaptă în debaraua de la grădiniță. Mi-e dor de drumul către grădiniță, de momentele în care mut mobilierul prin sală, pregătindu-l pentru o nouă zi de joacă, de muzica din boxe, care se aude în surdină și pe care o mormăi și eu, așa fals, cum mă pricep. Nu știu să cânt, nu știu să desenez sau pictez, nici la modelaj sau la decupat nu mă pricep foarte bine, nu sunt perfectă, dar, Doamne, ce dor îmi este să deschid o carte de povești în fața copiilor, să le citesc o poveste și să le urmăresc ochii mari și gurițele întredeschise. Mi-e dor să-i ascult, să-i văd, să le alin smiorcăiala de despărțire, să glumesc cu ei, să le răspund cu un ”Nu” rânjit strâmb  la întrebarea ”Ți-a fost dor de mine?” și să văd un zâmbet înflorit pe o  față mică și serioasă.

M-am săturat să fiu o umbră pe un ecran! Vreau să mă materializez din nou în ceea ce   mi-am dorit să fiu mereu pentru ei: un om care-i ajută să-și depășească temerile și limitările firești, liniștindu-le sufletele și mințile și pregătindu-i să descopere lumea cea mare care-i înconjoară.

Mă uit în jur cu îngrijorare. Văd adulți cărora nu le pasă. Îi văd pe unii atât de adânciți în teorii ale conspirației, încât nici ei nu mai au habar dacă trăiesc pe bune sau sunt parte din Matrix. Am văzut tone de filme la viața mea, dar nu am lăsat scenaritele     să-mi ia mințile. Fac o distincție clară între ce se petrece acum și filmele cu zombie. Urmăresc documentare pe Viasat History și pe alte canale dedicate, dar nu încurc informațiile de acolo cu vrăjelile despre gorilieni și pasajele dacice de sub Bucegi. Sunt fan înrăit al filmelor fantasy, dar odată stins televizorul nu continui să călăresc dragoni și să mă lupt cu umblătorii albi.

Diferența dintre cei care-și doresc cu adevărat să punem punct pandemiei și cei care continuă să clickăie printre linkurile cu fake news-uri este puterea minții și discernământul. Nu mi-e jenă și nici rușine să-l citez pe Martin Luther (1524):                       ” Dummheit regiert, wenn Bildung krepiert!”. Traducerea mea proprie și rimată sună cam așa: ”Prostia domnește când educația o belește!”. Verbul ”krepieren” se traduce prin ” a muri”, dar la câți miștocari cu deficiențe grave de exprimare văd pe rețelele de socializare, cred că eleganța în scriere nu se justifică.

Dreptul la educație este sfânt și tuturor celor care le iau dreptul la  educație  atât copilului meu cât și copiilor altor părinți, prin incitare la nesupunere la regulile de igienă la vreme de coronavirus, prin răspândirea de informații false privind vaccinul anti COVID-19, le transmit doar atât: voi aveți pretenția să vă ascult părerile fiindcă sunteți foarte convinși că aveți dreptate, așa că am și eu dreptul să-mi fac auzită părerea despre voi, fiind la rândul meu convinsă că am dreptate- SUNTEȚI NIȘTE INCONȘTIENȚI! Over and out.

NB: Dacă aveți nelămuriri și vă place studiul, vă recomand celor care studiați cu aviditate tot felul de teorii învăluite în mister să studiați și chestiuni demonstrate științific. O temă interesantă pentru voi, cei competenți într-ale medicinei, ar fi Efectul Dunning-Kruger. Despre ce este vorba? Citiți! Cititul ne face pe toți neproști, cu condiția să citim ce trebuie.