Femeia singură şi puternică

Îmi arunc uneori privirea pe bloguri şi reviste online pentru femei. Nu-mi petrec mult timp citind postările sau articolele, pentru că nu rezonez întotdeauna cu părerile autorilor/autoarelor.

          Ce nu pot eu să pricep şi pace este de ce se insistă atât pe chestiunea cu apologia femeii singure şi independente. Adicătelea noi, astea care avem bărbaţi, copii, locuri de muncă prost plătit, oale în care fierbem mâncarea şi avem în dulapuri haine fără etichete de firmă, suntem de lepădat? E ca şi isteria cu homosexualitatea: comunitatea gay are nevoie să iasă în stradă, să facă tămbălău pentru a-şi trâmbiţa identitatea. Dom’le, nu e nevoie de circ şi pâine ca să-i atenţionezi pe alţii că trăieşti!

          Citeam deunăzi nişte chestiuni care m-au făcut să zâmbesc: o cucoană scria pe blogul personal că e foarte cool să se întâlnească la o cafea cu prietenele ei singure şi independente. Ele se situează cu mult peste nivelul intelectual al femeilor căsătorite, ca să nu mai discutăm despre bietele muieri care au copii şi al căror IQ este identic cu al copiilor lor. Femeile respective sunt mai frumoase, mai îngrijite, mai relaxate, citesc mai mult şi pot discuta despre subiecte mult mai variate decât încătuşatele de gospodărie, scutece, aragaz, frigider, maşina de spălat rufe, bărbat pretenţios şi copil cu muci.

          Fac un apel la memorie şi-mi aduc aminte de vremurile în care Amalia mea era mică, mică. Este adevărat că nu-mi rămânea mult timp la dispoziţie pentru preocupările şi pasiunile mele. Este adevărat că uneori aveam senzaţia că nu-mi ajung 24 de ore pentru a rezolva tot ce se cerea rezolvat şi că de multe ori adormeam seara făcându-mi mea culpa pentru incapacitatea-mi de a gestiona mai bine situaţiile ivite. Pe când era şcolăriţă în faza incipientă m-am înscris la facultate. Urmam cursurile facultăţii la zi, aşa că dimineaţa eram la grădiniţă,       după-amiaza eram în amfiteatre, luând notiţe. În vacanţa de Crăciun învăţam pentru examenele din sesiunea de iarnă. Învârteam la sarmale şi citeam. Tăiam cubuleţele pentru salata boeuf şi învăţam. Transpiram în aburii ciorbei de perişoare şi repetam ceea ce-mi notasem pe foi de-a lungul primului semestru. Am terminat facultatea cu 9,45 şi în aceeaşi vară m-am titularizat la grădiniţa unde lucrez de vreo opt ani încoace. Nu m-am potolit: m-am înscris şi la un masterat. Creierul este singura mea unealtă valoroasă. Nu m-a dotat natura cu şarm, nici cu o frumuseţe de revistă. Am creier şi nu mi-e teamă să-l folosesc. Tocmai de aceea zâmbesc citind despre femeile deştepte şi singure.

          Statutul de femeie măritată nu m-a forţat niciodată să cobor ştacheta. Mi-a plăcut mereu să fiu măritată, aşa cum mi-a plăcut mereu să fiu mamă.

          Revenind la femeile singure, independente şi inteligente: începând de săptămâna trecută ne uităm toţi trei- patru, dacă-l socotim şi pe căţelul Soki-  la un serial nou marca HBO, cu titlul “Rămâi cu mine”. Vă rog frumos să notaţi că, de fapt, este o telenovelă. Nu m-am uitat în viaţa mea le telenovele, cu excepţia câtorva episoade din “Inimă de femeie” ( sau “Suflet de femeie”?), care era prima telenovelă sincronizată în limba română. Curiozitatea mea de atunci era dacă românii reuşeau să sincronizeze un serial la fel de bine cum o făceau nemţii, de exemplu. N-au reuşit, aşa că am abandonat “Inimă/Suflet de femeie”.

          Vă povestesc pe scurt ce am putut vedea în primele trei episoade. Există mai mulţi eroi principali, care la început nu se prea cunosc între ei, dar ajung să se cunoască mai bine pe parcurs, făcând sex sau dorind să facă sex unii cu ceilalţi. Sunt 1...2...3...4...5 femei deocamdată, dintre care una căsătorită, una lesbiană, una singură, independentă şi mereu deprimată, una are corp frumos, fire veselă, nas coroiat şi n-are succes la bărbaţi din cauza nasului iar una e disperată să pună mâna pe Făt- Frumos-ul serialului, aşa că se lasă inseminată de el în ziua înmormântării surorii ăluia, soră care fusese bisexuală şi gravidă în momentul sinuciderii( cuplată în trecut cu lesbiana de pe poziţia 2) şi murise din cauza unei supradoze de medicamente.

          În configuraţia asta de cinci femei există 1...2 bărbaţi: soţul ăleia căsătorite, care lucrează într-o multinaţională, i-a făcut nevestei doi copii, după care a tras-o pe linie moartă şi-şi face de cap în fiecare seară cu alte femei, pe care le racolează via internet sau, surpriză! cu femeia singură, independentă şi mereu deprimată de pe poziţia 3. Femeia respectivă îl sună uneori seara, după ce ajunge ăsta acasă la nevastă şi copii, pentru a-i spune multinaţionalului că are nevoie să fie scărpinată, aşa că-l aşteaptă deprimată, parfumată şi fremătândă în apartamentul ei mobilat chic.

          Cel de-al doilea bărbat este tipul veşnic melancolic, la vreo treizeci-şi-un-pic de anişori, puţin grizonat, cu ochişori albaştri ca zorelele, cu barba nerasă de o zi, proprietar de florărie. El o iubeşte în secret de foarte mulţi ani pe independenta deprimată şi-i mărturiseşte acesteia pasiunea care-l macină din vremea liceului, atâta doar că cei doi nu apucă să-şi consume prima noapte de amor din cauza surorii bisexuale care alege să se sinucidă exact când ăştia doi aveau primul rendezvous. Urmarea este că, din cauza ezitărilor deprimatei de a-l aborda în timp util pe Mister Zorel, apare în schema vecina de peste drum a frumosului bărbos, care-i face ceaiuri şi-l scarpină în moalele capului, pentru a-l scoate din depresie. Din una într-alta, îl consolează până rămâne gravidă, obligându-l să-şi asume noua postură de tată în devenire şi să renunţe la independenta deprimată, care , la rândul ei, îl sună pe multinaţional, chemându-l la o tură de consolare post-ţeapă.

          Un ultim amănunt: până a ajunge la ea, bărbatul multinaţional viril apucă să se întâlnească într-o cameră de hotel cu femeia singură, cu fire veselă şi cu nas coroiat, după ce-şi dăduseră întâlnire pe un site de relaţii amoroase pentru femei şi bărbaţi singuri, independenţi şi puternici.

          Ce am înţeles eu până acum, din toată povestea : că e foarte fain să n-ai bărbat şi copii care să te lege de casă. Că dacă nu ai cheltuieli cu scutecele şi cu  jucăriile, îţi rămân suficienţi bani să-ţi cumperi haine scumpe şi parfumuri dulci. Că dacă nu stai în bucătărie, gătind până-ţi miros părul şi pielea  a meniul zilei de la “ împinge tava”, ai suficient timp să mergi la sală, la coafor, la masaj, la cosmetică, la şuete cu prietenele. Că dacă nu te-ai luat cu acte în regulă cu un bărbat, poţi apela la bărbaţii fraierelor cu IQ mic, mic de tot, pentru că oricât de singură şi independentă ai fi, tot nu ajungi să te scarpini mereu singură între omoplaţi.

          Lovitura de graţie din episodul de ieri a fost următoarea: nevasta neglijată a multinaţionalului, ajunge la lesbiana de pe poziţia 2, care se întâmplă să fie maseuză. Lesbiana pune mâna pe nevastă şi dă s-o frământe, dar renunţă din cauză că se simte prea atrasă de pielea ei catifelată.

          Neglijată şi înşelată de bărbatul căruia i-a făcut doi copii, nevasta pleacă furioasă de la maseuza lesbiană. Se gândeşte ea oleacă, după care revine a doua zi în faţa blocului ăleia şi o urmăreşte cu privirea, zâmbind suav. Cred că o treceau nişte gânduri de nevastă înşelată: decât deloc, nu-i bună şi-o lesbiană?

          Sper că v-am trezit interesul pentru acest serial despre oameni singuri, puternici şi independenţi. Costumele sunt minunate, la fel şi decorurile. Chiar dacă nu o să aveţi parte de surse inspiraţionale în privinţa diversificării vieţii voastre sociale, sexuale, multinaţionale şi alte “-ale”, poate găsiţi idei de amenajări de bucătării, băi, dormitoare şi livinguri, că şi aşa stau prost  televiziunile noastre la capitolul ăsta.