EDUCATOAREA ONLINE

 

Astăzi este duminică. Vreme mohorâtă, frig, ceață. Știrile nu sunt îmbucurătoare. Oare intrăm în carantină? O să trebuiască din nou să completăm declarații când mergem să cumpărăm hârtie igienică și drojdie? Pardon, drojdie mai am încă din primăvară, o parte congelată, o parte uscată, în cămară. Da, am învățat să coc pâine, plăcinte cu brânză, eram gospodină de modă veche. Mâncau ai mei până începeau să respire greu din cauza burților umflate.

Săptămâna viitoare lucrez de dimineață. Nu, nu mă îmbrac frumos, nici nu îmi caut gablonțuri asortate, nici nu mă parfumez. Mă spăl, mă pieptăn, îmbrac ținuta de casă și deschid laptopul. Laptopul a devenit centrul universului meu. Vorba Amaliei: ”Acum am doi părinți IT-iști!”.

Haideți să vă povestesc cam cum îmi petrec eu aproape întreaga zi în fața device-ului.

Săptămâna viitoare trebuie să încarc pe platformă zece activități. 10! Câte două activități principale în fiecare zi plus unele activități adiacente. N-am să vă plictisesc cu denumirile pedagogico-metodico-științifice ale activităților.

Ideea este că eu, educatoare obișnuită să lucreze cu creioanele, acuarelele, plastilina, cărțile de povești, Lego, păpuși, hârtie, carton, foarfecă, lipici etcaetera TREBUIE să nasc materiale didactice în format digital.

Trebuie pentru că așa trebuie, nu mă întrebați de ce.

Uite-așa a început, încă din vară, odiseea mea printre cursuri de formare și tutoriale.

Într-o zi normală de lucru urmăresc tutoriale ( în limba engleză, pentru că în limba română nu încerc să caut), caut imagini, tai, copiez, decupez jâpeguri, snipuiesc piengiuri, peistuiesc în powerpoint-uri.

Fazele amuzante se petrec abia atunci când trebuie să-mi înregistrez vocea.

-        Amalia, ia câinii în camera ta, că înregistrez acuma chestia cu ghicitorile.

-        N-am cum, am cursul de pneumo, trebuie să am camera pornită, fac ăștia prezența și ne pun întrebări. Soki latră dacă aude câini afară, Rudi sare la Sherlock și se bat ca idioții. Dacă mă întreabă profu ceva fix atunci?

-        Bine, lasă că aștept până vine Gabi.

Până vine Gabi poate că pregătesc ceva mâncare, dar nu-i sigur, pentru că tutorialul ăsta despre bitmoji-uri e mișto, are aplicabilitate în multe chestii. După tutorial trebuie să-mi încarc în telefon un progrămel, să-mi creez bitmojii ăia, să mi-i trimit mie pe drive, să-i deschid cu Cloud Converter, după aia este nevoie să-i control copy și control ve.

Vine Gabi.

-        Salut, mama, ce faci?

-        ......

-        Mama?

-        .......

-        Salutare, câini, că numai voi răspundeți!

-        Aaaaa, salut, când ai venit?

-        Acum cinci minute. Ai apucat să faci ciorba aia? Aș mânca o ciorbă...

-        Ăăăăăăăă, nu am avut timp. Ia niște zacuscă ( să-mi trăiască soacra o sută de ani!).

-        Bine, merg să iau niște zacuscă.

-        Auzi, nu iei și câinii cu tine în bucătărie? Dă-le niște pâine, ca să tacă. Trebuie să înregistrez ceva.

Gabi merge în bucătărie cu câinii. Încep înregistrarea: ” Bună ziua și bine te-am găsit, dragul meu...”.

BEEEEEPPPPP! BEEEEPPPPP! ” Aicea ți-ai gasit să parchezi, bă???!!! Ăsta-i locul meu!!!””

Locuim  la etajul 1, așa că participăm intens la viața de dincolo de geamuri.

O iau de la capăt: ” Bună ziua și bine te-am găsit, dragul meu...”.

AAAAAA!!!! ÎÎÎÎÎÎUUUUUU!!!!! ĂHĂHĂHĂĂĂĂĂĂĂĂ!!! ” NU VREAU ACASĂĂĂĂĂ!! Du-mă înapoi la magaziiiiin! Vreau ciocolatăăăăăăăă!!”. Un copil cu mama lui, care-l târâie de-o mână, ținând în mâna cealaltă sacoșa cu cumpărături.

O iau de la capăt. Ultima încercare: ” Bună ziua și bine te-am găsit, dragul meu...”.

HAM, HAM, HAM! Soki a auzit un câine lătrând și-l salută.

-        Șșșșșșttttt, pst, taci mă, că mă-ta înregistrează. Șoaptele lui Gabi nu au efectul scontat și acum încep toți trei câinii să latre. Cred că s-a terminat pâinea.

Ies din cameră.

-        Hai să fac odată ciorba aia...