luni, 16 februarie 2015

Zece virgulă cinci sfaturi pentru o căsnicie fericită

Nu am fost contactată de nicio revistă glossy, aşa că, până la urmă, o să amplasez aici sfaturile pentru o căsnicie fericită. Era scadentă postarea, pentru că a trecut Valentine’s-ul, se apropie Dragobetele, Mărţişorul, 8 Martie şi e o nebunie ( nu pentru mine, pentru că nu-s materialistă: îmi plac parfumurile, bijuteriile şi cărţile, dar accept să le primesc şi în afara acestor ocazii ).
          Intru pe google, bag cheie de căutare “sfaturi+căsnicie” şi-mi apar sute de link-uri. Pe care să-l aleg? Pe cel de “la-psiholog” bineînţeles, pentru că sfaturile lu’ tanti Maricica nu-s credibile. Nici ale mele nu-s credibile, pentru că nu-s specialistă. Am în spate vreo 25 de ani de relaţie cu acelaşi bărbat, dar sfertul de veac nu mă califică în profesia de părerolog. Să zicem că am avut noroc.
          Sfaturile le-am găsit aici. Am ales textul şi datorită numărului de sfaturi, fix 10 la număr. Erau şi unele cu 8 sfaturi, dar mi se păreau prea puţine.
          Copy-paste, pentru a face analiza pe text, ca la carte:
1.      Spune intotdeauna adevarul - de fiecare data cind ascunzi ceva fata de partenerul tau o parte din pasiunea relatiei dispare; sa spui adevarul tot timpul si sa mentii pasiunea in relatie pare mai dificil; nu este indeajuns sa spui ca nu este de incredere de exemplu, trebuie sa-i si explicit de ce crezi asta. 
Adevărul este bun, chiar foarte bun, în marea majoritate a situaţiilor. O să iau drept exemplu situaţia de după naşterea primului copil al familiei. Tu, femeie, ai fost vreme de nouă luni urna sfântă în care s-a dezvoltat un copilaş. Ai crescut ca o cocă pusă la căldură, te-ai dilatat ca un guguloi de plastilină, hainele de dinaintea sarcinii nu te mai încap, ai pielea albă ca un zombi, laptele tâşneşte din tine ca apa din Fontana di Trevi , ai cearcănele până la gură din cauza nopţilor albe şi uneori ai discrete urme de vomă bebeluşească pe umărul bluzei de trening cu care stai îmbrăcată în casă. Presupunând faptul că eşti o femeie normală, care în primele luni de viaţă ale copilului nu are timp de mani-pedi-coafor-cosmetică-kangoo jump- sală-cafea cu fetele-etc, sfatul meu sincer  este să nu-l întrebi pe soţul tău : “Iubi, mă găseşti atrăgătoare? Mă mai iubeşti?”. Bineînţeles că-ţi va spune că eşti cea mai frumoasă femeie din lume, că eşti zâna lui personală, că n-a întâlnit niciodată o lăuză mai graţioasă. Ascultă-mă pe mine: minte! Adevărul ar fi devastator pentru tine, nu-l cere, nu ţi-l dori. Vezi-ţi de alăptat, fii mamă, fii ce vrei tu, numai nu încerca să obţii adevărul de la partenerul de viaţă. Uită-te în oglindă şi abia atunci când vei începe să fii mulţumită tu însăţi de tine, începe să-l toci mărunt-mărunt. În cazul în care a doua zi după naştere arăţi ca un fotomodel, ai dreptul să-i adresezi întrebările de mai sus.
Mai există situaţii în care adevărul nu-i bun, nu-i dezirabil, dar n-o să mă refer astăzi la ele, pentru că-mi doresc să fiu cât mai succintă.
2. Asculta problemele celuilalt si vorbeste mai putin: de fapt multi dintre noi nu spun nimic cind cealalta persoana vorbeste, dar asta nu inseamna ca ascultam cu adevarat; putem incerca sa gindim urmatorul lucru pe care sa-l spunem sau ne putem gindi la altceva. Avem doua urechi si o singura gura, trebuie sa folosim acest raport pentu a ne ghida cit de mult trebuie sa ascultam fata de a vorbi. 
În afară de faptul că psihologul care ne sfătuieşte se exprimă într-un mare hal şi eu nu am înţeles nimic, din perspectiva mea am un singur sfat a vă da: dat fiind faptul că bărbaţii nu ştiu să asculte, nici să vorbească ( în niciun caz atunci când se uită la televizor, stau în faţa computerului sau mănâncă) iar femeilor le place să se asculte vorbind, fără a-l asculta neapărat pe celălalt, vorbiţi nu unul cu celălalt, ci fiecare cu  prietenii de acelaşi sex. Barbaţii îşi pot petrece ore în şir alături de prietenii lor fără a vorbi, punând totuşi la punct chestiuni importante, tranşate de obicei cu “da” sau “nu” iar femeile pot petrece câte o săptămână discutând una pe lângă cealaltă, fără a concluziona dacă divorţul în discuţie se justifică sau dacă manichiurista a făcut treabă bună sau nu. Desigur, toţi avem două urechi şi câte o gură, după cum corect remarcă psihologul, dar între urechi avem creiere care funcţionează diferit.

3. Nu trebuie sa ai tu dreptate tot timpul: exista o vorba care spune cam asa "nu poti sa ai dreptate si sa fii casatorit". In multe cazuri pentru a demonstra cu indirjire ca avem dreptate lasam sa infloreasca o cearta sau sa erupa o problema pentru a demonstra cuiva ca a gresit. bine decit sa avem dreptate. 
P’asta nu am înţeles-o, dar părerea mea este că certurile îşi au rostul lor. Chiar ieri mi-a povestit o bună prietenă că s-a certat şi că după aceea s-a simţit bine. Dacă simţi că ai dreptate , ceartă-te, dacă simţi că nu ai dreptate, ceartă-te mai molcom, cu spatele la zid, ca să poţi pleca dacă simţi că pierzi teren.  Nu putem fi mereu Zen, este împotriva firii omeneşti. Studiază arta de a te certa, dezvoltă-te, fii curios, fii inventiv, fii curajos, nu jigni, nu înjura, lasă cearta să înflorească precum begonia, pentru că parfumul certurilor stilate este mai puternic decât  mirosul cedărilor repetate în faţa partenerului de viaţă.



4. Niciodata sa nu ameninti ca pleci sau divortezi: o data ce ai pus aceasta idee pe masa, sau ai prezentat si aceasta optiune, dinamica relatiei tale va fi schimbata pentru totdeauna. Lucrurile se schimba intre voi o data ce ai spus acest cuvint fiind greu sa corectezi greseala. Astfel, indiferent cit de nervos esti, frustrat de situatie, daca nu vrei sa pleci cu adevarat, nu pronunta cuvintul. 

Uneori poţi să-i spui “Plec la mama!”, pentru că eventualitatea plecării tale la mama îl relaxează şi gândul la serile petrecute de unul singur în faţa televizorului cu berea în mâîl face fericit. Îşi poate chiar arunca hainele purtate prin casă, fără ca tu să-l cicăleşti iar firimiturile de pâine pot rămâne pe masă. Lasă-l vreo două minute  să-şi construiască în minte scenariul roz în care tu pleci la mama, după care suceşte-te şi spune-i : “Ba nu, mai bine o chem pe mama la noi, ca să-ţi zică ea cât de mult greşeşti!”. El se va prăbuşi pe dinăuntru şi bătălia este câştigată.

5. Spune repede ca iti pare rau: aceste trei cuvinte sunt greu de pronuntat pentru majoritatea iar de obicei oamenii le spun in speranta de a le auzi de la partener apoi. Chiar daca iti pare rau sau nu sa nu pui niciodata conditii parerii tale de rau. Este important pentru relatia ta sa fii dispus sa iti ceri scuze. 

Bărbaţii nu ştiu să spună  că le pare rău, nu vă amăgiţi. Ei ştiu în schimb să demonstreze foarte bine că le pare rău. După câte o ceartă sau faptă de care se simt vinovaţi, ei fac cele mai generoase gesturi. Majoritatea cadourilor costisitoare sunt primite de femeile ai căror bărbaţi le pare rău. Nu le cereţi partenerilor voştri să spună că le pare rău, mai bine căutaţi oferte de vacanţe în Bora Bora sau în Maramureş ( după caz, în funcţie de cât de rău le pare).

6. Nu incerca sa-ti implementezi idealurile si principiile tale partenerului: nu poti sa astepti de la celalalt sa aibe aceleasi conceptii ca si tine, ati crescut in medii diferite iar parerea voastra despre viata este diferita. Invatati sa acceptati si sa respectati diferentele dintre voi. Iubiti-le neconditionat. Daca exista un principiu despre care aveti pareri diferite cum este religia, avortul, etc., lucrati asupra lor inainte de a va casatori. 
Dacă există diferenţe ireconciliabile asupra unor chestiuni fundamentale înainte de a vă căsători, nu lucraţi, nu negociaţi, nu încercaţi nimic, pentru că acele credinţe fundamentale ale fiecăruia dintre noi nu sunt negociabile decât într-o mică măsură şi numai de dragul armonizării unei relaţii aflate la început, în faza cu fluturii în stomac. După ce zboară fluturii, rămân diferenţele ireconciliabile, care rod relaţia precum cariul lemnul. E simplu: dacă acele diferenţe esenţiale, majore şi insurmontabile există la început, nu vă căsătoriţi.
7. Fiti fanul cel mai mare al partenerului vostru: este intotdeauna placut sa auzi pe cineva spunind vorbe de lauda despre tine. Credeti in parteneului vostru, sprijiniti-l, incurajati-l cind are nevoie, faceti aceste lucruri fara ca el sa va ceara. Nu trebuie sa fie imbracat extraordinar, aranjat din cale afara cu bijuterii pentru a le spune ca sunt cei mai frumosi si cei mai destepti. 
Femeile au nevoie să audă zilnic că sunt frumoase, pe când cei mai mulţi dintre bărbaţi se simt jenaţi dacă primesc complimente pentru felul în care arată. Desigur, dacă bărbaţii fac parte din categoria “merg la sală, trag de fiare şi stau în faţa oglinzii”, ei trebuie complimentaţi mai des, pentru că efortul lor are nevoie de recunoaşterea celor din jur. În cazul în care bărbaţii nu fac parte din categoria de mai sus, sau nu sunt actori, sau gigolo, sau fotomodeli, complimentele se justifică doar în situaţia în care partenerele de viaţă ale bărbaţilor normali, banali, de zi cu zi se simt mărinimoase, saturate de complimentele primite de ele şi doresc să împărtăşească acea stare de bine cu soţul/logodnicul/prietenul.

8.
 Tineti intotdeauna partea partenerului in certurile din afara relatiei: chiar daca nu au dreptate, in public trebuie intotdeauna sa-l sprijiniti. Discutati mai tirziu, in privat despre faptul ca s-ar putea sa nu aiba dreptate. 

Sunt parţial de acord cu sfatul acesta, cu condiţia ca certurile să nu fie multe. În cazul în care respectivele certuri apar cu o frecvenţă crescândă, sfatul meu este ca discuţiile în privat să se poarte cu ciocănelul de şniţele pe masă sau cu mama soacră pe post de pacificator.

9. Aratati-va dreagostea si nu opriti niciodata pasiunea: dati- va intilniri noaptea, la restaurant elegante, fiti romantici, aranjati-va pentru parteneri, sarutati-i de noapte buna, face-ti lucruri nebunatice, cum ar fi sa-I piscati de fund. 

Sfatul meu sincer este să nu vă pişcaţi bărbaţii de fund. Îi emasculează. În rest, puteţi fi oricât de nebunatice vreţi, cu condiţia să nu vă îngroziţi partenerii de viaţă. Aţi citit “Jane Eyre”? Prima nevastă a lui Mr. Rochester a fost puţin cam prea nebunatică şi nu a sfârşit-o prea graţios.

10. Aratati ca inca sunteti gelosi si ca va da-ti silinta pentru relatie: o mare greseala in relatiile de lunga durata este obisnuinta si faptul ca luati drept gratuit pe celalalt. Multimiti-le cind va fac mincare desi sunt obisiti, cind va calca o camasa desi intirzie la serviciu, cind isi amina iesirea cu prietenii si va scoate la o cafea in oras. Intrebati din cind in cind de ce se imbraca atit de elegant, cu cine se vede atit de tirziu, de ce a stat mult la serviciu peste program - dar nu fiti obsedati.
Nu doresc să disec problema geloziei, pentru că este târziu şi mă grăbesc să ajung la grădiniţă. Poate că-i voi aloca o postare separată monstruleţului cu ochi verzi.

10,5 . Sfatul meu personal este să nu le daţi niciodată, dar niciodată crezare psihologilor care scriu truisme precum cele de mai sus, cu atât mai mult cu cât respectivii psihologi sunt nişte agramaţi . Un specialist care nu-şi respectă instrumentul muncii – limba şi limbajul în acest caz- nu-i respectă nici pe cei cărora li se adresează.

          Eu vă respect mult pe voi, cei care-mi citiţi blogul, aşa că vă salut cu drag şi plec.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu