duminică, 2 martie 2014

ANA ŞI FLOAREA FERMECATĂ

Ana este o fetiţă la fel de mare ca şi voi. Ridicaţi-vă în picioare, ca să vă pot vedea mai bine. Mulţumesc, acum puteţi să vă aşezaţi din nou. Da, Ana este la fel de mare ca voi şi la fel de ascultătoare. Ea are doi părinţi care o iubesc foarte mult. Mămica ei găteşte doar felurile de mâncare care-i plac Anei, îi cumpără doar hainele pe care ea şi le doreşte şi-i face în fiecare zi  ordine în cameră. Tăticul Anei o duce în fiecare sâmbătă la teatrul de păpuşi, după care merg împreună prin magazine, la cumpărături. Nu există nicio dorinţă a fetiţei care să rămână neîndeplinită. Mama şi tata ar face orice pentru a-şi vedea fetiţa mulţumită şi zâmbitoare.
            După cum vă spuneam, Ana este la fel de ascultătoare ca şi voi, dragi copii. Atâta doar, că părinţii ei, din dorinţa de a nu o supăra, nu i-au  spus mai nimic despre unele reguli pe care ei şi-ar dori ca fetiţa să le respecte. Ei credeau că regulile nu sunt bune pentru fetiţa lor, care este  foarte cuminte şi isteaţă.
            Zâna Zânelor şi piticii ei năzdrăvani au, la rândul lor , grijă de toţi copiii din lume.  Uitaţi-vă prin geam: vedeţi piticii de pe pervaz? Sunt mici, mici de tot şi de abia pot fi zăriţi. Chiar dacă voi nu-i puteţi vedea, ei sunt acolo şi au grijă de voi. Acum vă rog să vă uitaţi din nou la mine, pentru că am să vă spun o poveste foarte frumoasă.
            Într-o bună zi, Zâna Zânelor i-a adunat pe toţi piticii în jurul ei, aşa cum v-aţi adunat voi în jurul meu. Fiecare pitic le-a vorbit celorlalţi despre copilul pe care-l are în grijă. Când i-a venit rândul lui Zwerg, piticul Anei, acesta a spus:
- Ana, fetiţa de care am eu grijă, este foarte frumoasă şi cuminte, dar nu cunoaşte prea multe reguli de comportament. Ea îi ascultă pe părinţii ei, dar aceştia nu i-au explicat Anei că există câteva reguli pe care aceasta ar trebui să le respecte.
- Despre ce reguli vorbeşti, Zwerg? a întrebat Zâna Zânelor.
- Ana nu-şi strânge patul atunci când se trezeşte dimineaţa. Nici nu udă floarea cea mare din bucătărie, chiar dacă ar putea . Toate rochiţele ei frumoase, cumpărate de mămica ei, sunt pătate şi şifonate iar resturile de mâncare rămân aruncate pe masă după ce mănâncă fetiţa. Atunci când merge cu tăticul ei la cumpărături, nu-i salută pe oamenii cu care se întâlneşte. Îmi fac griji pentru Ana. Ea este de acum o fetiţă mare, care ar trebui să cunoască lucrurile acestea.
            Zâna Zânelor s-a gândit un pic, după care a spus:
- Zwerg, probabil că părinţii Anei o iubesc foarte mult şi tocmai de aceea nu vor să o supere, spunându-i cum să se poarte. Eu cred că trebuie ca noi să ne gândim la o soluţie a acestei probleme. Ar fi păcat ca Ana să nu fie admirată şi iubită de toţi cei din jurul ei numai din cauză că noi nu am avut grijă de ea.
            Spunând acestea, Zâna a scos din cutiuţa ei magică o sămânţă de floare, pe care i-a dat-o lui Zwerg.
- Ia această sămânţă fermecată şi mergi la noapte în camera Anei. Intră în visele ei şi vorbeşte-i. Spune-i că din sămânţa fermecată va răsări o floare fermecată, dar numai şi numai dacă ea va asculta sfaturile tale.
            Piticul a făcut precum i-a spus Zâna Zânelor. A aşteptat până când Ana a adormit în pătuţul ei alb ca spuma laptelui şi i-a vorbit în vis:
- Ana, eu sunt Zwerg, piticul care are grijă de tine. Ţi-am adus un cadou: o sămânţă fermecată, trimisă de Zâna Zânelor. Dacă o vei sădi în pământ şi vei face precum îţi spun eu, din sămânţă va răsări o floare fermecată, cum nu s-a mai văzut . Prima  dată, te rog ca dimineaţa să-ţi netezeşti  frumuşel plapuma ta cea albă. După ce te speli, te rog să mergi în bucătărie şi să uzi planta aceea mare şi verde, pe care o iubeşte mămica ta. La grădiniţă vei purta rochiţa cea nouă, de culoare mov. Te rog să nu o pătezi cu mâncare.  Dacă la plecarea de la grădiniţă te vei întâlni cu oameni cunoscuţi, te rog să-i saluţi tu prima. Diseară, când vei mânca portocale, te rog să aduni tu cojile şi să le arunci în coşul de gunoi. Fetiţa mea dragă, dacă vei respecta aceste reguli simple, părinţii tăi vor fi foarte fericiţi iar tu le vei putea face cadou o floare fermecată, floarea care va răsări datorită faptelor tale bune.
            A doua zi dimineaţă Ana s-a uitat pe noptiera de lângă pătuţul ei şi nu i-a venit a crede: sămânţa din vis era acolo. S-a ridicat din pat, a sădit-o într-un ghiveci plin cu pământ şi, fără a le povesti părinţilor săi despre visul avut, a urmat rând pe rând toate sfaturile piticului.
            Atunci când a netezit plăpumioara - uite-aşa -  floricelei fermecate i-a răsărit o petală albă. După ce a udat planta din bucătărie – uite-aşa -  a apărut o petală verde, strălucitoare. Ana a avut grijă de rochiţa ei cea nouă, aşa că floricica a căpătat şi o petală mov. La plecarea de la grădiniţă, Ana i-a salutat pe toţi cei pe care i-a întâlnit, aşa că floricelei i-a apărut şi o petală albastră, minunată. Seara, după ce a mâncat o portocală cojită de mama ei, a adunat toate cojile – uite-aşa - aruncându-le în coşul de gunoi. Floricica avea acum şi o petală portocalie.
            Văzând-o pe fetiţa lor atât de politicoasă, harnică şi grijulie, părinţii Anei erau foarte bucuroşi.
            Tatăl ei a luat-o pe genunchi şi i-a spus:
- Albăstreaua lui tata, să ştii că astăzi m-ai făcut să mă simt foarte mândru de tine. Eşti cea mai cuminte  fetiţă din lume!
            Mămica ei a mângâiat-o pe cap şi a spus:
- Floricica mamei, să ştii că eu sunt cea mai fericită mămică din lume. Îţi mulţumesc pentru faptele tale bune!
            În aceeaşi seară, florii fermecate i-a mai apărut o petală de culoare roz, ca fericirea care se citea pe chipurile Anei şi a părinţilor ei.
            Dragi copii, piticul Zwerg mi-a spus că şi voi le puteţi dărui mămicilor şi tăticilor voştri o floare fermecată. Secretul este să faceţi doar fapte bune, să fiţi harnici şi ascultători şi să nu uitaţi că fiecare dintre voi aveţi pe pervazul geamului câte un pitic care are grijă de voi şi vă sfătuieşte în timp ce  dormiţi noaptea.


5 comentarii:

  1. Foarte draguta povestioara. Sper ca mesajul sa sensibilizeze inimioara celor mici si sa le daruiasca parintilor lor cat mai multe floricele fermecate.Il trimiti si la noi pe piticul Zwerg? Pleeeease!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Danuta draga, voua v-o trimit pe insasi Zana Zanelor. O pun de-un ... nepotism. :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua! Este o poveste minunata! E scrisa de dumneavoastra sau ati preluat-o din literatura universala? Ma intereseaza pentru ca sunt educatoare si as dori sa o prezint copilasilor, deoarece are un mesaj minunat si foarte accesibil pentru sufletelele lor gingase. Va intreb acestea pentru ca as avea nevoie de niste imagini pentru a o prezenta mai bine si ma gandeam ca poate le-as gasi undeva. Cu deosebita stima! Adriana

    RăspundețiȘtergere
  4. Povestea este scrisa de mine. Am folosit-o la o inspectie pe care am sustinut-o cu ceva vreme in urma. Dati-mi o adresa de e-mail ca sa va trimit imaginile. Ele nu exista oficial, am doar imaginile desenate pentru mine de catre o colega minunata si talentata. Va multumesc pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere