joi, 26 octombrie 2017

Bravo, n-ai stil!

Sunt în căutarea stilului. Decid să schimb ceva la mine, să avansez, să mă dezvolt, să nu lâncezesc ca un cartof în beci. Rutina ucide mintea aşa că mă hotărăsc să sparg rutina . Mă hotărăsc să urmăresc o emisiune de stil. La patru jumate fix dau drumul la televizor şi aştept nerăbdătoare să înceapă defilarea. O chem şi pe Amalia. Vine, la fel de hotărâtă să-şi recalibreze stilul smuls/lălâu/scot-din-dulap-ce-s-o nimeri-că-şi-aşa-nu-mă-vede-nimeni.
          Apar în platou o mulţime de fiinţe frumoase, îmbrăcate minunat, machiate mirific, zâmbitoare, pregătite să-şi etaleze ţinutele în faţa marelui juriu format din trei zei plus un semizeu aşezat într-un fotoliu. Mintea mea râde fericită: văd frumuseţe, prospeţime, styling, tocuri, joc de glezne, unduiri, gene false, decolteuri superbe, transparenţe, lungimi şi scurtimi, bijuterii, poşete, turbane, eşarfe. Stau ca un copil sărac cu pantofi scâlciaţi şi zâmbesc tâmp privind preţurile ţinutelor afişate pe ecran: din salariul meu pe-o lună aş putea cumpăra  bluza aceea verde sau perechea aceea de pantofi sclipitori sau poate un cercel. De poşete nu m-aş putea apropia decât dacă vreo patru luni   n-aş cheltui nimic şi nici atunci nu-i sigur că   m-ar lăsa ăia să intru în magazinul lor. Poşetele se vând celor cu pedigree, pe bază de paşaport de stil.
          Închid ochii. Aştept. Muzica se opreşte şi domniţele stilului mioritic încep să grăiască. Scurtcircuit în capul meu. Deschid ochii   şi-i bulbuc. Simt cum se destramă vraja: începe circul ororilor. Nu ştiu dacă-i cunoaşteţi, dar cei mai reprezentativi pentru ceea ce se petrece zilnic în platoul stilului sunt Chubb-Chubbs. Vi-i las AICI. Filmul durează circa cinci minute.
          Dezamăgită, schimb canalul: revin la istorie, una dintre marile mele iubiri. Un canal dedicat doar emisiunilor cu tematică istorică. O babă. Hidoasă. Păr alb, neîngrijit. Teneşi odioşi. Legginşi negri care îmbracă două picioare crăcănate şi împiedicate. O geacă de la magazinul second-hand de la colţul blocului. Faţa ridată ca Bărăganul la vreme de secetă. O dantură strâmbă ca un lemn contorsionat. Teribilă apariţie!
          O cunosc pe babă şi respir uşurată: e ca şi cum m-aş fi întors acasă după o călătorie lungă şi obositoare. Este una dintre cele două babe cu stil pe care le admir eu mult de tot. O cheamă Mary Beard. Urmăresc emisiunile ei despre Roma antică ori de câte ori am ocazia, chiar dacă sunt în reluare. În cazul ei, de-abia aştept să deschidă gura ca să simt ambrozia fericirii inundându-mi creierul. Tonalitatea vocii, construcţia frazelor, informaţia frumos structurată, expusă accesibil oricui, atitudinea jovială, fermecătoare, toate mă binedispun, dorindu-mi să o ascult iar şi iar. Stilul lui Mary Beard nu vine din dressing, ci din tonele de cărţi citite, din cercetările pe care în mod sigur le-a făcut, din informaţiile pe care le-a primit şi le-a transmis cu generozitate mai departe. Din punctul meu de vedere, ea este o doamnă cu stil.
          Făcând o paralelă între ceea ce se vrea stil în emisiunea cu trepanate guralive şi frumos înţolite şi emisiunile prezentate de o apariţie inestetică, aleg în orice moment baba. M-am hotărât: când am să fiu bătrână, vreau să fiu ca Mary Beard. Nu e greu să găsesc nişte haine îngrozitoare, este însă foarte greu să mă cizelez, să-mi găsesc timp pentru toate cărţile pe care aş vrea şi aş avea nevoie să le citesc.
          Una dintre problemele lumii noastre este că mulţi aleg calea facilă, apariţia înzorzonată, uşor de obţinut cu preţul unor sume cheltuite. Truismele guvernează  şi hăinuţele  fură ochiul , amorţind mintea. Genele false şi limba ascuţită acoperă urâţenia sub care se ascund idei valoroase dar timide. Nu e greu să ai stil, trebuie doar să ştii să domini discuţia şi să-ţi asortezi ţinutele.

          Ţopăitoarelor înpoşetate şi înverşunate le dau un mare “Bravo, n-ai stil!” şi rămân cu Mary a mea, pentru că stilul ei este mai original şi mai plăcut sufletului meu, pentru că la cât de mioapă sunt, aproape că nu mai văd detaliile sclipitoare de pe sutienele şi chiloţeii care defilează zilnic de la patru jumate încolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu