Mă leşi?

Gata, pot răsufla uşurată: au trecut evaluarea naţională şi bac-ul. Le scriu cu litere mici, pentru că ele, în esenţa lor, sunt mici.

          Examenele astea sunt doar nişte ştiri de-o zi, două, care fac deliciul publicului telespectator datorită scandalurilor şi perlelor. Recunosc că sunt abonată la ceea ce generic este denumit deja “Perle de la Bac”.

          Pe vremea mea, acu’ o sută de ani, toate examenele: treapta I, treapta a II-a, Bacalaureatul şi admiterea la facultate aveau o anumită aură de sacralitate, care ne înfiora pe toţi cei care aveam parte de ele. Tremuram de emoţii, ne pregăteam, învăţam de rupeam manualele şi culegerile, discutam între noi despre posibilele subiecte, aşteptam cu nerăbdare să ne mai “vândă” câte-un pont profesorii noştri, ascultam cu sufletul la gură sfaturile primite, exersam, exersam, exersam, recapitulam, citeam, aveam crampe la stomac, ne lua cu leşin, ne îndoiam de tot ce ştiam şi, într-un final, izbândeam, pentru că atunci când ne trezeam cu foaia albă sub nas, scriam în draci, scuipând pe bucata aia de hârtie tot ce învăţaserăm vreodată.

          M-am uitat aseară peste subiectul la matematică de la evaluarea naţională. Nu ştiam dacă trebuie să râd sau să urlu.  La douăjşase de ani după ce am susţinut eu examenul de admitere la liceu, în condiţiile în care sunt tâmpită rău de tot la capitolul matematici, aş fi reuşit să rezolv de-un 9 subiectele respective.

          Ca să-mi demonstrez spusele, ataşez trei foto cu lucrarea mea de atunci, pe care am recuperat-o cândva, după terminarea liceului, ca s-o am drept amintire.

          Ce vreau eu să demonstrez? Că noi, tocilarii şi uteciştii de atunci suntem pe nedrept huliţi. Că demenţii care au făcut praf sistemul de educaţie românesc au aburit poporul cu texte din categoria «  Gata cu toceala , fraţi români, copilaşii nu vor mai fi stresaţi cu învăţătura ! «  S-au introdus concepte abdracadabrante, importante, de aiurea- « learning by doing » fiind un singur exemplu. Capacitatea de memorare şi diseminare a informaţiilor a fost redusă până s-a ajuns cu ea la nivelul preşcolarilor. Păi eu « prestez » memorizări cu ăştia mici la grădiniţă, ca să aibă şi ei, amărâţii ,în băgăjelul de luat la şcoală câteva poezioare de Grete Tartler, de Elena Farago, chiar şi « Somnoroase păsărele » de ştiţi voi cine ;). Discutăm despre poeziile acelea, desenăm despre ele, râdem şi ne încruntăm cu ele, inventăm rime noi, ne jucăm cu cuvintele, ne prostim şi noi, na, ca şi copiii.

          Ajung bureţeii ăştia de informaţii la şcoală unde... pfiu, e deja prea mult să memoreze. Nu-şi mai lucrează sinapsele, devin posesori de tablete şi I-uri tehnologizate, descoperă goagăl şi vichipedia, învăţătoarele şi profesorii le explică ce-i ăla « proiect » şi « portofoliu » , după care mama, tata sau prietenii mai mari le predau formula magică a succeselor ( succesurilor ?) scolastice : «  COPY-PASTE ». Gata, aici se termină totul pentru marea majoritate a elevilor români.

          O fostă prietenă de-a fie-mii , care tocmai a terminat cu succes a opta, dând examene şi intrând cu brio la un colegiu de elită al Clujului, fusese întrebată de proful de istorie dacă a citit cel puţin o carte într-a opta. Martorii susţin că s-a oprit oleacă, s-a încruntat a gândire profundă, după care a slobozit o întrebare : « Se pun şi subtitrările la filme ? »

          N-am decât o singură replică pentru înlăcrimaţii urlători şi îmbrăţişători din curţile liceelor,  care se bucură că au luat bac-ul : « Haidi, bă, mă leşi ? »