Ieri
m-am urnit, în sfârşit, către Luminiţa. Era scadentă o repigmentare a clăii capilare. Luminiţa
are habar ce tub cu maglavais roşu să aleagă din toate cataloagele alea printre
care eu una mă pierd. În plus, îmi place să vorbesc cu Luminiţa.
După ce a rezolvat problema,
pensulindu-mă, spălându-mă, bălsămindu-mă, scărmănându-mă, periindu-mă,
uscându-mă şi, în final, tapându-mă şi fixându-mă, Lumi a zis că “trebe să-ţi
scoţi freza pe floaşter.” N-am înţeles de ce e nevoie să-mi afişez undeva
capodopera luminiţească proaspăt afânată.
Cred că este vorba despre orgoliul ei profesional, până la urmă.
Nevrând s-o supăr pe simpatica mea
coafeză, am decis să nu mă turtesc de perna din pat, ci să mă aerisesc puţin. Atâta
doar că nu-mi place să mă plimb singură. Fie-mea e adolescentă, pe ea am
pierdut-o în principiu la faza cu plimbatul de mânuţă. Mi-am îndreptat privirea
către singurul care avea potenţial de victimă: Gabi . Habar nu avea ce-l aşteaptă. N-a citit cartea pe
care i-am recomandat-o, aia despre femei şi bărbaţi, pentru că na, el trebuie să muncească. Scuza cu muncitul
din zori şi până-n noapte e slabă, pentru că dacă un bărbat chiar are dileme în
ceea ce-o priveşte pe nevastă-sa, munceşte până la 11 noaptea, dar după aceea
vine acasă, mănâncă rapid o cină uşoară, după care se apucă de studiu. Citeşte
Biblia, citeşte Nietzsche, citeşte Schopenhauer, citeşte Coelho, citeşte Freud,
citeşte tabloide, citeşte Cărtărescu, citeşte orice-i pică în mână, din dorinţa
de a pricepe ce naiba vrea nevastă-sa atunci când tace în cel mai zgomotos mod
posibil.
Dar atunci când el nu citeşte nimic
din toate astea, se uită la femeia care tace
precum păpuşoiul pus la fiert în oala sub presiune, nu pricepe ce se
întâmplă şi face greşeala zilei: vorbeşte primul, adresându-i-se nevestei
proaspăt venite de la coafor, cu întrebarea “Ce ai mai făcut astăzi, mamă?”.
Începând din acel moment evenimentele
se precipită, pentru că nevasta începe să vorbească şi ceea ce urmează este
greu de anticipat, dar şi de înţeles pentru un bărbat . Mă rog, încercasem eu să-i
explic lui Gabi cum stă treaba cu corpus
callosum-ul femeii, care, având o densitate mai mare decât acelaşi corpus al bărbatului,
îi dă femeii posibilitatea de a-şi pune în funcţiune emisferele cerebrale
altfel decit bărbatul. Observând eu că dragul meu soţ nu are absolut niciun fel
de curiozitate legată de emisferele mele, i-am dat pace, intrând într-un standby
demiurgic.
Ceea ce ar trebui să ştie în mod obligatoriu orice soţ
cu nevastă abia ieşită din mâinile coafezei, cosmeticienei, manichiuristei,
este să n-o întrerupă atunci când tace. Ea nu tace pentru c-ar fi obosită, ci
pentru că aşteaptă ceva. Dacă acel “ceva” nu vine din partea bărbatului exact
în momentul şi exact în forma dorită de ea, se dezlănţuie iadul pe pământ.
N-o să intru în amănuntele nevinovatei
discuţii domestice care a urmat, concluzia a fost însă “Hai, pregăteşte-te,
mergem la plimbare.”
Prima haltă a fost la o grădină de vară,
unde pentru două băuturi a plătit cam cât plătesc eu pentru o manichiură, o
pedichiură, un tuns, spălat şi aranjat la un loc. E adevărat că eu mă dezlănţuisem
şi comandasem o socată cu miere şi gheaţă, aşa că, la naiba!, a meritat.
Ieşind de acolo nu m-am declarat
dispusă să mă urc în autobuzul către domiciliu, asa că a mai fost nevoie de o
oprire la o cafenea-cofetărie de fiţe, din buricul târgului, unde pentru două
felii de tort a plătit cât pentru zece felii de tort cumpărate de la cofetăria
la care suntem clienţi fideli de ani de zile.
A urmat o plimbare lungă, lungă, pe
străduţe înguste şi frumoase, cu ţinut de mânuţă şi depănat de amintiri comune.
Încetul cu încetul m-am liniştit, renunţând la atitudinea de Xenă.
Seara târziu, când cei ca noi se trag
către casă şi cei ca fie-mea se trezesc şi ies din casă, am ajuns în
apartamentul nostru animat de zgomotul rotobilului condus cu dezinvoltură de
bebeluşul de deasupra noastră.
Mirosea a vară, a gaze de eşapament, a
fripturică de purcel cu usturoi de la vecini, a Mănăştur.
Iubitul meu soţ s-a uitat duios la
mine, după ce a plătit pe-o socată şi-o prăjitură a zecea parte din salariul
meu pe-o lună şi mi-a spus zâmbind: “Ştii, când am venit acasă chiar am vrut să-ţi
spun că-mi place cum ţi-ai vopsit părul.”
Restul este tăcere.
Esti o sadica,dar daca-ti merge....Eu insa iti recomand sa n-o repeti prea des.S-ar putea sa te alegi doar cu un carton de prajituri de la cofetaria de jos.....si nu numai.
RăspundețiȘtergereChill, nu ma duc foarte des la coafor.
RăspundețiȘtergere