În
copilărie am fost învăţată să nu mă uit prea insistent la persoanele cu
handicap locomotor şi să nu râd de cei cu handicap psihic. “Mamă, nu e frumos
să arăţi cu degeţelul şi nu e frumos să râzi de unul mai urât sau mai prost ...”
Am rămas cu apucătura asta până în zilele noastre. Mie îmi pare a fi o
apucătură sănătoasă, care mă ajută să trec cu graţie prin viaţă, dându-mi
înţelepciunea de a nu arăta cu degetul şi de a nu critica decât în cazuri
extreme.
Dar ce să fac atunci când
handicapurile şi prostia îmi invadează viaţa atunci când pornesc televizorul,
în încercarea de a mă relaxa puţin? Mă abţin cât pot, o fac pe naiva, încerc să
găsesc circumstanţe atenuante, zic că-s doar nişte scenarii aducătoare de rating/bani,
mă consolez că asta-i România şi cererea
publicului, mă dau intelectuală care i-a citit pe Dostoievski si Sinkiewicz,
pedagoagă cu muuuuuultă înţelegere, îmi aduc aminte că-s copil binecrescut de
maică-mea ( prin metodele alea imbatabile, clasice), mă prefac stupefiată şi
etcaetera.
Într-un final mă aşez turceşte pe
patul meu verde ca broasca, îmi încrucişez mâinile la ceafă şi izbucnesc
într-un râs aducător de sănătate: “ NENE, CÂT DE PROASTĂ POA’ SĂ FIE ASTA ??!!”
Trebuie să le mulţumesc din tot
sufletul tuturor proastelor care apar la televizor, pentru că mă fac să râd din
tot sufletul. Majoritatea oamenilor care văd proşti la televizor se simt bine
pentru că, prin comparaţie cu acei proşti, ei, telespectatorii, se simt
deştepţi şi, ca atare, se abonează la emisiunile cu proşti. Între noi fie spus,
e o impresie falsă, dar nu e treaba mea.
De luni încolo voi fi în concediu şi
voi avea multe chestii de rezolvat cu care să-mi ocup timpul. Printre altele,
am fost pe la “Humanitas” şi am arestat câteva cărţi care se cer citite, promit
însă să nu neglijez emisiunile cu proaste, mai ales în sezonul estival, când,
datorită căldurii , prostia se dilată ca poalele-n brâu coapte de bunica în
cuptorul cu lemne. Încercaţi şi voi, abandonaţi ideile preconcepute şi
lăsaţi-vă duşi de val. O emisiune cu proaste e balsam pentru un organism nerâs
de multă vreme, parole d’honneur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu